Pentru generația gutuii de la geam.
Voi, ăștia de aveați gutui la geam, vă știți voi care. Voi sunteți cei care mergeau la colindat pentru nuci și mere oricât de mare era stratul de zăpadă. De fapt, cu cât era stratul mai mare cu atât era distracția mai mare. Nu prea erau porți închise pentru voi, toți vecinii vă răbdau colindele strigate pe voci care încă se formau.
Nu era nici oboseală și nici plictis. Voi sunteți cei care înfulecau turte rupte în Ajun iar seara stăteau ca pe ace în așteptarea lui Moș Crăciun chiar dacă vă aducea o portocală, o ciocolată și ceva jucărie simplă. Și nu era supărare, rezolvați situația mâncând bomboanele din brad și lăsând ambalajele goale atârnate frumos. Hai că v-ați dat seama pentru cine scriu aici.
Vă mai amintiți curățenia din interiorul vostru și candoarea cu care trăiați Crăciunul?
E un bun moment să vă aduceți aminte. Voi sunteți acum la jumătatea drumului, între cei care cred că trap e doar un gen muzical nu și un fel în care aleargă caii și cei care așteaptă poștașul să sune de două ori ca să le aducă pensia după ce au așteptat luni de zile ca guvernul să decidă o majorare oricât de … mică.
Voi sunteți cei de la mijloc, generația care ar echilibra lucrurile pentru că știți cum e să nu ai și cum e să ai. Orice ar fi acel ceva pe care nu l-ați avut și-l aveți acum, de la libertate la portocale, de la experiență la cunoștințe, de la bani la numărul de țări vizitate.
Voi știți că suntem într-o perioadă în care ura nu are ce căuta printre oameni, doar urările trebuie să își găsească un loc. Voi aveți răbdare la figurile celor mai mici decât voi pentru că știți că vor trece și ei prin viață iar viața le va teși pornirile.
Voi aveți îndurare cu cei mai mari decât voi pentru că știți că nu vor mai fi mulți ani în viața voastră și-o să rămâneți cu amintirile mesei de mâine, da, acea masă la care veți primi întrebarea de baraj „da’ de ce nu mai vrei încă o porție de sarmale, nu-ți place mâncarea făcută de mine?”
Voi sunteți cei care încă mai păstrează tradiții, chiar daca nu știu de unde vin și ce-i cu ele dar știu că „așa se face”. Și pentru că această stare de fapt e ușor enervantă, tot voi sunteți cei care aduc un pic de nou, un pic de „uite alții cum fac în alte țări” în tradițiile întipărite în adn-ul vostru.
Fiecare dintre voi trăiește sărbătorile cum simte și cum crede. Și e ok. Nu e loc aici de dat ochii peste cap sau de „ia uită-te și la ăla ce prost e că face (insert here orice de la colinde la caltaboș, de la călătorie la petrecere) de Crăciun în loc să facă (la fel, insert here, orice).
Aveți 364 de zile pe an în care să dați ochii peste cap și să lăsați colțurile gurii în jos. De Craciun, deschideți inimile! Sărbători fericite, oriunde ați fi și orice ați face!
