Doua impresii, fara legatura cu vremea de astazi:

Sunt zile in care, fiind la o sedinta foto la client, fotografiezi subiectul si, din senin, ceva de la sediul clientului iti atrage atentia: o lumina care cade intr-un fel, un perete cu o textura anume, un tavan iesit din comun. Si nu poti sa lasi acel lucru sa fie. Nu ai cum. Trebuie sa ii faci o fotografie, sa fixezi acel lucru in memorie si sa te asiguri ca ai un backup.

Apoi mai sunt zilele in care iti stabilesti diverse intalniri in oras, ajungi intr-un loc si, la fel, ceva nu te lasa in pace, o umbra, o usa, o arcada, o culoare. Si, fara aparat foto, te trezesti ca scoti telefonul din buzunar, pe jumatate constient si pe jumatate uimit. Faci fotografia si esti din nou ok, poti sa iti vezi linistit de drum in continuare.

Tot fara legatura cu vremea ci doar cu primul paragraf de mai sus: m-au bucurat dintodeauna fotografiile minimaliste, cu volum concentrat, cu jocuri de umbre si lumini, cu contraste si geometrii. As face la nesfarsit astfel de fotografii. Si ce bucurie e sa gasesti la un client astfel de momente care iti hranesc linistea interioara!